Proverbia que dicuntur

super natura feminarum

fol. 109r

______________________________________________________________________________

133.

QUand a lo pelo reu     et e magra la gata,

Dice l'om, s'el'e fuira,     qe lo fa per sofrata;

Mai quandol pel li luse,     et ell'e grasa fata,

Alor se pena plui     de far mala barata.

134.

LO simele fa le femene:     se sta en scarsitate,

Dise l'om qe lo fa     peró c'a pouertate;

Mai quando son richiseme,     plene de dignitate,

Alora mena plu     rei fati con maltate.

135.

ORa ponete mente     su questo qe dito u'ai :

Plui foleça le riqe     ca le poure asai;

Se le poure fai male,     e le riqe fai guai.

Tant le aio prouate,     qe conosute l'ai.

136.

ÇA no dota le femene     en dito ni en fato

Far quelo c'atalentali     e qe li est a grato;

Quando plui par qe t'ame,     te dise scacomato,

'Braçando e basando     si te traçe reu trato.

137.

LO fato de le femene     molto e stranio e fero:

Quelo qe plui desidera,     me dise «eu no lo quero».

Si a de reu engano     lo cor plen et entero,

Spesora fa l'om creere     qe lo blanco sea negro.

138.

E dapoi qe la femena     a tanto foleçato,

Qe tuto lo so lignaço     aurá uitoperato,

Mostra qe sia pentida     et abial cor cançato,

E dis, fin q'ela uiua,     no fará tal mercato.