BIBLIOTHECA AUGUSTANA

 

Proverbia super natura feminarum

ca. 1230

 

Proverbia que dicuntur

super natura feminarum

 

fol. 108r

 

______________________________________________________________________________

 

 

121.

AL mondo n'e uetrana     si sauia ne si paça,

Se de liçaria diçili,     qe 'legra no se faça,

Destendese e muçola     como can qe ua en caça,

Recordase d'auanti,     de la soa mala traça.

 

122.

TAnto e strabelisema     la bestia panthera,

A lie cor ogna bestia     per uederla uontera;

Et el'e tanto pessima     e de forte mainera,

Quela qe plui l'aprosema,     mestier e q'ela piera.

 

123.

FEmena con beleçe     qe no e naturale,

Aucí l'om e confondelo     qe la ua per uardare.

Quando l'omo plui sieguela,     plui lo fai desuiare,

L'anema li fai perdere     e lo corpo penare.

 

124.

DE l'afar de le femene     ueritate diraio:

De satanas e spleco     lo so clero uisaio;

Li ocli ler uardandone     de flama çeta raio,

C'a li omini canbia     lo sen e lo coraio.

 

125.

E que ual a mant omini     di e note penare,

Conbater e ferire,     la o ig no po forfare?

Fol e qi prende proua     qe a fin no po trare,

E cui cre stancar porta     per ensir et entrare.

 

126.

LO gloto a la tauerna     molto ne ua corendo,

La dona tauernara     receuelo ridendo;

Mai quel e un tal riso     lao çase mal e mendo,

Per lo qual lo glotone     sen ua 'l'ensir torcendo.