Proverbia que dicuntur

super natura feminarum

fol. 104r

______________________________________________________________________________

73.

MUora lo fel cogoço,     cornuto e rauaioso,

Cui rei fati de femene     oi mai terrá rescoso.

Plui n'a deporti e çogi     un rico uilan tignoso

Ke no a un çentil     pouer e bontaoso.

74.

SEnblança e de malicia     celare lo malfato;

Qi lo tas, par qe plaquali,     qest e uer atrasato.

Cui de 'nsegnar a scaqi     e tas a ogno trato,

Ben par q'elo li plaqua     audire scacomato.

75.

MOlti maluezi çase     en quili qe pur tase;

Cui po storbar lo mal     e nol storba, ben li plase.

Peró queste parauole     tu[t'e] bon'e uerase:

S'un tien e l'autro scortega,     ambi una caosa fase.

76.

PEr longi tempi stea     aunito e recreente,

Cui cela mal de femena     e nol dis pales mente.

Cui nol cela e diselo,     saçate ueramentre,

Q'el n'ama ni desira     lo mal comuna mente.

77.

E s'eu ora lo taso,     tal pena me n'auegna,

K'ele sempre scerniscame,     et eu lo sofra e sosteigna.

Or mai m'aiude deu,     qe senpre uiu'e regna,

Poi son entrá a pugnar     con la çente malegna.

78.

QUand l'om entra en lo bagno,     s'elo ben no se bagna,

Si q'el ne sea ben sacio,     no sai, per qe se lagna.

De ço c'ai pres a dire,     se ne fese sparagna,

Eu perdria la mia oura     com cel qe l'auro stagna.