Proverbia que dicuntur

super natura feminarum

fol. 103r

______________________________________________________________________________

61.

CErto no e uilania     la ueritate dire

A l'omo q'e uarnito     qe no dibia falire.

Per sti sermoni ueri     q'aué audito dire,

Vardar ben deueriateue     da cui ue uol ferire.

62.

OR uardai, con ste femene,     qe qua entro son scrite,

Per li lero malfati     como sono mesdite.

Qi entend isti prouerbii,     al cor li sea fite;

Varde, no faça simele,     ond ele sea mesdite.

63.

NEgun om e en sto seculo,     s'el aurá fato bene,

K'elo no nd aiba merito,     tal ora se auene;

E de lo mal lo simele     si portano le pene,

No fala a 'uerne merito     ne çouene ne sene.

64.

PEr longi ani recordase     li tenpi boni e rei,

Com fo de la nequicia     de l'impij Filistei;

E lo simele faceno     ancora li romei,

Per longo tempo recordano     li lor pasazi rei.

65.

LI omini alegrase     de ço qe qui entende;

Mai s'eu uolese dir     de lor le male mende,

Le oculte e manefeste     c'a fate per uesende,

Molto se retraraue     asai qe se destende.

66.

ONd'eu prego li omini     qe sti sermoni leça,

De mal d'autri no alegrese,     de quanto auda o ueça;

Mai çascun hom sea sauio     el so fato perueça

E poi la meior parte     per si tiegna et aleça.