Proverbia super natura feminarum
ca. 1230
|
Proverbia que dicuntursuper natura feminarum
fol. 110v
|
______________________________________________________________________________
|
|
151. QUando l'om crede a femena, ben e paço e storno;Qualor uol, li fai credere qe la note sia çorno.No trouará, si credeli, hom si sauio n'adorno,Ke ela no lo sofege, com fai la canal forno.
152. L'arbor qe con le soi rame pur se bate e fere,Tanto qe lo so fruito destruçe, uasta e pere,Poi qe l'om lo cognose, fol e se lo requiereNi lo ten en çardino ni a l'onbra ua çasere.
153. L'arbore e le femene, ond eu me meraueio,Com ele en lo so uentre ausa aucir lo fiio;Ond eu tegno per fole lo çouen e lo ueioQe mai se çonze ad esse ni cre lo so conseio.
154. LO ragno per le mosce fase le redesele,Altre lauora grose et altre sutilele,Altre pone a pertusi et altre a fenestrele;Tal mosca ua segura qe nde lassa la pelle.
155. LE poncelete iouene, quele de meça itate,[A] le fenestre ponese conce et apareclate,[O] tende li soi redhi, si como son usate,E prendeno li homini qe ua per le contrate.
156. TAl om ua ben seguro, q'elo uien alaçato,E tal cre altri enganar, q'elo uien enganato,Si com mouton qe uien per le corne trainatoE ua corendo al loco lao el uien scortegato. |